Fisiere text 2

                                Fisiere text(II)

 

 

 

Pentru utilizator, un astfel de fișier, vizualizat ca atare, apare ca text neformatat și nearanjat în pagină. Fișierele text, per se, nu pot stoca decât caractere printabile (litere și cifre) și un număr foarte limitat de caractere de control. Astfel, în structura însăși a fișierului nu se pot stoca elemente de formatare precum culori sau imagini. Fișierele text pot astfel fi folosite pentru activități simple, precum luatul de notițe. Cu toate acestea, un fișier text poate stoca date de intrare pentru un program terț. Astfel de utilizări, datorită portabilității uriașe a formatului (neținând seama de problema sfârșitului de linie) și datorită faptului că conținutul fișierului este ușor lizibil și editabil ca text a dus la apariția multor standarde care codifică informații de diverse feluri ca text lizibil stocat în fișiere text, și care procesate cu ajutorul unor alte programe iau altă formă. Exemple în acest sens sunt standardul XML (și aplicațiile sale - HTML - care stochează pagini formatat într-un fișier text prin intermediul unor descriptori textuali sau SVG - care stochează imagini ca text lizibil în fișiere text)

fisier text

                                            Fisiere text                                          

Un fișier text este un tip de fișier în care datele sunt stocate ca o secvență de caractere, într-o codificare predefinită (de obicei ASCII, dar mai recent și Unicode). Este un tip canonic de fișier unde datele sunt stocate ca "secvențe de biți" (binar). Nu orice fișier binar este un fișier text. Prin definire, un fișier text este codificat unitar, conținutul său fiind lizibil și editabil direct, prin intermediul unui editor simplu de text (Notepad, vi, emacs, gedit etc.).

 

Într-un fișier text, tipul de date este considerat explicit ca fiind textul neformatat. Organizarea unui astfel de fișier este pe rânduri (care se generează la apăsarea tastei Enter/Return), fiecare rând de text fiind delimitat de unul sau mai multe caractere de sfârșit de rând (caractere EOL). Acestea diferă în funcție de sistemul de operare folosit pentru crearea și editarea fișierului. Astfel, Windows folosește două caractere de control (ASCII 13 urmat de ASCII 10, sau, mai scurt CR+LF) pentru a semnaliza sfârșitul unei linii de text, pe când sistemele tip UNIX (incluzând aici și Linux și Mac OS X) folosesc numai caracterul LF, iar sistemele Mac OS pre-Unix (versiunile 9 sau mai vechi), folosesc doar caracterul CR. Astăzi, majoritatea sistemelor și editoarelor de text sunt perfect capabile să se folosească și să convertească automat fișierele text între diverse arhitecturi. O excepție notabilă în acest sens este, însă, editorul Notepad, care, în cazul în care este pus să deschidă un fișier text generat pe o altă platformă, va afișa caracterul de control LF sau CR după fiecare rând, neîmpărțind textul în rânduri.                 

UN FILMULET DE INITIERE :)

instructiune 4

6)INSTRUCŢIUNEA WHILE
 este o instrucţiune repetitivă;
 corespunde structurii repetitive CÂT_TIMP din pseudocod;
 are următoarea sintaxă:
WHILE condiţie DO instrucţiune;
 principiul de execuţie:
• se evaluează condiţia care este o expresie logică;
• dacă rezultatul evaluării este TRUE atunci se execută instrucţiunea, altfel se încheie execuţia şi se părăseşte bucla;
 instrucţiunea cere execuţia repetată a unei instrucţiuni PASCAL în funcţie de valoarea de adevăr a expresiei logice. Dacă valoarea iniţială este FALSE, instrucţiunea din bucla WHILE nu se execută nici o dată.
 

7)INSTRUCŢIUNEA REPEAT
 este o instrucţiune repetitivă;
 corespunde structurii repetitive REPETĂ din pseudocod;
 are următoarea sintaxă:
REPEAT
secvenţa;
UNTIL condiţie;
unde secvenţa reprezintă instrucţiunile din corpul instrucţiunii REPEAT;
 principiul de execuţie:
• se execută secvenţă de instrucţiuni;
• se evaluează expresia logică;
• dacă rezultatul evaluării este FALSE atunci se execută din nou secvenţa de instrucţiuni, în caz contrar se trece mai departe;
 secvenţă de instrucţiuni se execută cel puţin o dată, după care se pune problema reluării sau nu a execuţiei, după evaluarea expresiei logice.

8)INSTRUCŢIUNEA FOR
 este o instrucţiune repetitivă;
 corespunde structurii repetitive PENTRU din pseudocod;
 permite execuţia repetată a unei instrucţiuni în funcţie de valoarea unui contor;
 are următoarea sintaxă:
FOR variabilă:=expresie1 TO expresie2 DO expresie3;
unde: variabila este o variabilă de orice tip ordinal, iar expresie1 şi expresie2 sunt expresii de acelaşi tip cu variabila dată.
 principiul de execuţie:
• se evaluează cele două expresii;
 dacă valoarea obţinută în urma evaluării expresiei1 este strict mai mare decât valoarea obţinută în urma evaluării expresiei2 atunci execuţia instrucţiunii FOR este încheiată;
 dacă valoarea obţinută în urma evaluării expresiei1 este egală cu valoarea obţinută în urma evaluării expresiei2, se atribuie variabilei de ciclare valoarea obţinută în urma evaluării expresiei1, se execută instrucţiunea abordată şi execuţia buclei FOR este încheiată;
 dacă valoarea obţinută în urma evaluării expresiei1 este strict mai mică decât valoarea obţinută în urma evaluării expresiei2, se atribuie variabilei de ciclare valoarea obţinută în urma evaluării expresiei1 şi se trece la pasul următor;
• se execută instrucţiunea subordonată;
•
 dacă valoarea reţinută de variabila de ciclare este strict mai mică decât valoarea obţinută în urma evaluării expresiei2, (evaluare efectuată la început) se adună 1 variabilei de ciclare şi se trece la executarea instrucţiunii subordonate;
 dacă valoarea reţinută de variabila de ciclare este egală cu valoarea obţinută în urma evaluării expresiei2, execuţia instrucţiunii FOR se încheie.